Acasă | Literatură | Biblioteca - Download | Despre Noi | Contact |

Asculta in Player

winamp wmp realplayer quicktime quicktime



  Click pe      

Dedicatiile muzicale sunt in fiecare vineri de la ora 19:30

DWG Romania functioneaza prin Donatii

Daca doriti sa sustineti emisia postului de radio online DWG Radio Romania o puteti face donand in contul bancar, specificind pentru DWG Radio Romania :

VOLKSBANK BAD SALZUFLEN BLZ 482 914 90 Kto. 23 920 600 BIC GENODEM1BSU, IBAN DE45 4829 1490 0023 9206 00

Proprietarul contului este Evangeliums-Mission 32076 Bad Salzuflen.

Vizite

free counters

Am multă nădejde într-acest neam al nostru… a cărui inimă bună şi darnică se arată şi în obiceiul ospeţiei, pe care l-a păstrat cu sfinţenie de la strămoşii săi.

M. Kogălniceanu

Cea mai bogată masă e lipsită de bucurie, dacă cuvintele şi purtarea gazdei nu arată oaspeţilor că sunt bine veniţi. De săturat oricine se poate sătura şi acasă; veselia însă şi convorbirea plăcută trebuie să învioreze ospăţul.

Schiller

De unde suntem vizitati ?

Versetul Zilei

trimite pagina unui prieten

Ce mi-a spus Crăciunul anul acesta?

Un articol de Andrei Patrinca, medic psihiatru

De mic, am fost format în a nu da sărbătorilor de iarnă nici semnificații religioase, nici conotații familiale sau comunitare. Apoi, de câțiva ani, locuiesc într-un frumos oraș din Ardeal unde e colind discret și liniște-n sărbătoare, oferindu-mi prilejuri de analiză interioară și de observare a spectacolului lumii. Dar Crăciunul acesta a fost unul aparte pentru mine. M-a făcut să conștientizez mai multe lucruri:

  1. E epidemie de anxietate. Suntem mai fricoși/anxioși decât anii trecuți, deși, aparent, avem mai puține motive de a fi. M-am confruntat cu cei mai mulți pacienți având simptome anxioase greu gestionabile din toți anii de când lucrez în psihiatrie, incluzând perioada rezidențiatului. Mai multă anxietate decât depresie, aceasta din urmă clasic nominalizată a fi asociată anotimpului întunecat și însingurării triste, contrastante cu bucuria celor care se reunesc în familie. Ceea ce e, fenomenologic vorbind, mai rău. Anxietatea semnifică lipsa unui suport bazal, e consecința disfuncționalității în prima motivație fundamentală, pe care se clădesc toate celelalte motivații. Când un om e anxios peste măsură, are probleme la însăși temelia construcției sale lăuntrice. Nu se poate clădi nimic pe anxietate, pentru că anxietatea nu te lasă să ființezi, darămite să ajungi la împlinire.
  2. „Timpul zboară”. Îmbătrânim mai repede, sau ni se pare, și nu ne mai facem vreme de nimic valoros, ziditor, trainic. Excepție fac job-urile multe și dependențele mereu noi, provocatoare și ridicate la rang de virtute socială:smartphone, rețele de socializare, tv.
  3. Viața ne surprinde. În general, neplăcut. Parcă nu suntem niciodată pregătiți să vedem cum ne îmbătrânesc părinții, cum vine suferința și iarna vieții peste ei, cei pe care i-am crezut cândva nemuritori. Ici-colo, se mai stinge câte unul de-o vârstă cu noi și parcă cerul inimilor noastre rămâne mereu mai sărac. Ne mai scârțâie și nouă articulațiile, obosim mai repede și facem mai puțin față stresului. Ne îndreptăm și noi… într-acolo?

Hmm, am văzut însă și oameni în inimile cărora triumfă pacea. Am întâlnit și persoane care și-au pus început frumos vieților lor și pentru care timpul nu zboară și nici nu stă în loc, ci ele trec victorioase prin timp. Am fost încântat să cunosc făpturi care și-au păstrat sufletul tânăr (nu infantil, isteric, ci tânăr), brațele deschise spre semeni și zâmbetul frumos până la capăt. Și-atunci mi-am zis: poate nu e așa de important prin ce trecem, ci cum trecem pe acolo. Poate toate aceste lucruri, pornind de la anxietate și terminând cu simțământul lipsei de sens, nu și-ar găsi locaș în noi dacă am avea atitudinea potrivită, cum spunea Langle. Dar eu mai am o credință. Că ce vedem nu e totul. Așa cum minunea Întrupării n-au perceput-o corect decât câțiva ciobani disprețuiți social și câțiva magi păgâni, închinători la stele. Eu cred că adevăratele simțuri ni le-am pierdut demult, de când am ales să vedem altceva decât strălucirea paradisiacă a Feței Lui. Întorcându-ne aici, la izvorul credinței, nu ne va durea mai puțin, dar ne va durea cu speranță și cu rost.

«înapoi